61 Unirii Boulevard, Bl. F3, Entrance 4, 2nd floor, Apt. 208, District 3, 030828, Bucharest

Dreptul la informare în procedurile penale din România

Care este legea care guvernează dreptul la informare a unei persoane în cadrul procedurii penale?

Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale cunoaște o reglementare complexă și variată. Astfel, la nivelul Uniunii Europene, dreptul la informare este reglementat atât de Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omul
ui.

La nivel național, dreptul la informare în cadrul procedurii penale este reglementat de Noul Cod de Procedura Penală al României, în cadrul art. 10 alin. (3).

Dreptul la informare este reglementat diferit în funcție de etapă procedurală în care se află o persoană?

Nu. Cu toate acestea, legile menționate anterior reglementează dreptul la informare în cadrul întregii proceduri penale, în generalitatea să, ori în cadrul anumitor etape ale procedurii penale, însă dreptul la informare este același pentru orice moment.

Astfel, dispozițiile Directivei menționate anterior stabilesc faptul că prevederile sale devin aplicabile se aplică din momentul în care o persoană este informată, de către autoritățile competențe ale unui stat membru, în privința faptului de a fi suspectată sau acuzată de comiterea unei infracțiuni și până la momentul în care se finalizează procedurile. Directiva clarifica această prevedere, explicând că prin „finalizarea procedurilor” se înțelege hotărârea definitivă care stabilește dacă persoană suspectată ori acuzată a comis sau nu infracțiunea, dar și pronunțarea sentinței și soluționarea unei cai de atac, atunci când este cazul.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului reglementează dreptul la informare în cuprinsul art. 5, intitulat „Dreptul la libertate și la siguranță”, cât și în art. 6, „Dreptul la un proces echitabil”. Articolul 5 se referă la dreptul de informare al unei persoane arestate, prevăzând faptul că orice astfel de persoană trebuie informată în privința motivelor care au stat la baza arestării sale și în privința oricărei acuzații aduse împotriva să, în cel mai scurt timp și într-o limba pe care o înțelege.

În mod asemănător, articolul 6 prevede că orice persoană acuzată are, mai ales, dreptul de a fi informat în legătură cu natură și cauza acuzației care se aduce împotriva să, în cel mai scurt termen, în mod amănunțit și într-o limba pe care o înțelege.

Noul Cod de Procedura Penală al României reglementează dreptul la informare al persoanei suspectate și a inculpatului, specificând faptul că persoană suspectă are dreptul să fie informată de înfăță și înainte să fie ascultată despre fapta în legătură cu care se efectuează urmărirea penală și încadrarea juridică a acesteia. Dispozițiile Codului de Procedura Penală continuă, reglementând dreptul inculpatului de a fi informat de îndată în ceea ce privește fapta pentru care s-a pornit acțiunea penală și încadrarea juridică a acesteia.

Asupra căror aspecte devine aplicabil dreptul la informare conform Directivei Uniunii Europene?

Art. 3 al Directivei 2012/13/UE stabilește un nivel minim pe care trebuie să îl atingă dreptul la informare cu privire la drepturilepersoanei suspectate sau acuzate. Conform acestui articol, Statele membre au obligația de a se asigura că persoanele suspectate sau acuzate sunt informate prompt cel puțîn în ceea ce privește următoarele drepturi:

▪ dreptul de a fi asistat de un avocat;

▪ dreptul la consiliere juridică gratuită, precum și condițiile care trebuie îndeplinite pentru obținerea acesteia;

▪ dreptul de a fi informat cu privire la acuzare;

În ceea ce privește dreptul la informare cu privire la acuzare, este reglementată obligația statelor membre de a garanta faptul că persoanele suspectate sau acuzate primesc informații referitoare la fapta penală de a cărei comitere sunt acuzate sau suspectate. Aceste informații trebuie să fie furnizate cu promptitudine, oferind în egală măsură detaliile necesare garantării caracterului echitabil al procedurii și exercitarea efectivă a dreptului persoanei respective la apărare.

Persoanele care sunt suspectate sau acuzate, care sunt arestate sau reținute trebuie informare în privința motivelor care au stat la baza arestării sau a reținerii, însă și în ceea ce privește fapta penală de a cărei comitere sunt acuzate sau suspectate.

Statele membre au, de asemenea, obligația de a informa persoanele menționate anterior cu privire la orice modificări intervenite în legătură cu informațiile oferite. Mai mult, Directiva prevede și o limita temporală, stabilind faptul că până în momentul prezentării fondului acuzării în instanța, statele membre trebuie să se asigure că sunt oferite informații detaliate privind: acuzarea, natură și încadrarea juridică a infracțiunii și formă de participare a persoanei acuzate.

▪ dreptul la interpretare și traducere;

▪ dreptul de a păstra tăcerea.

Persoanele arestate, deținute, suspectate sau acuzate au dreptul de a primi o Notă privind drepturile acestora, în limba pe care o înțeleg, oferindu-se acestor persoane oportunitatea de a o citi, având în același timp dreptul să o păstreze pe toată perioada în care sunt private de libertate. Pe lângă drepturile menționate în paragrafele anterioare, această Notă va conține informații referitoare la următoarele drepturi:

▪ dreptul de a informa autoritățile consulare și o persoană;

▪ dreptul de acces la asistență medicală de urgență;

▪ dreptul de acces la materialele cauzei;

▪ numărul maxim de ore sau de zile pentru care persoană acuzată sau suspectată poate să fie privată de liberate până să se ajungă în față unei autorități judiciare.

Pe lângă aceste drepturi, Notă trebuie să cuprindă și informații privind posibilitatea, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, de a contesta legalitatea arestării, de a solicită eliberarea provizorie și de a obține o revizuire a detenției.

În ceea ce privește persoanele arestate cu scopul executării unui mandat european de arestare, se prevede obligația statelor membre de a li se furniza în mod promt o Notă privind drepturile corespunzătoare.

Dreptul de informare reglementat de Directiva Parlamentului European privește și dreptul de acces la materialele cauzei. Conform acestui drept, în situația în care o persoană este arestată și reținută, indiferent de etapă procesului penal, statele membre dețîn obligația de a se asigura că documentele privind cauza sunt puse la dispoziția acestora sau a avocaților lor astfel încât legalitatea arestării sau a reținerii să poată fi contestată în mod efectiv. Mai mult, garantarea caracterului echitabil al procedurilor, precum și a dreptului la apărare, justifică obligația statelor membre de a pune la dispoziția persoanelor suspectate sau învinuite, ori a avocaților acestora, în timp util, în mod gratuit și până la prezentarea fondului acuzării în instanța, toate mijloacele de proba pe care le dețîn, indiferent dacă acestea sunt în apărarea sau împotriva persoanelor suspectate sau acuzate.

Cu toate acestea, există și posibilitatea refuzului accesului la anumite materiale atunci când acesta este justificat de protejarea vieții sau a drepturilor fundamentale a unei alte persoane ori de apărarea unui interes public important.

Avocații din cadrul firmei de avocatură Darie, Manea & asociații va stau la dispoziție pentru a va oferi informații detaliate în ceea ce privește dimensiunea și reglementarea dreptului la informare în cadrul procedurilor penale din România. Nu ezitați să ne contactați oricând doriți!

Related content

Latest articles