61 Unirii Boulevard, Bl. F3, Entrance 4, 2nd floor, Apt. 208, District 3, 030828, Bucharest

Infracțiuni privind insolvență în România

Ce este insolvență și care este legea cadrul care guvernează această procedura în cadrul activității unei societăți din România?

Anterior, instituția insolvenței era reglementată prin Legea română nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, lege în prezent abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, care a preluat funcția de reglementare a insolvenței în cadrul legislativ al României.

Conform legii în vigoare nr. 85/2014, insolvență este definită că o stare a patrimoniului debitorului, deci a societății în cauza, care este caracterizată prin insuficientă fondurilor bănești care sunt disponibile pentru achitarea datoriilor certe, lichide și exigibile, după cum urmează:

a) insolvență debitorului va fi prezumată în situația în care acesta, după trecerea unui termen de 60 de zile de la scadență datoriei sale față de creditor, nu a achitat-o; în această situație ne aflăm în prezența unei prezumții relative;

b) insolvență este iminentă în cazul în care se dovedește faptul că debitorul respectiv nu va fi capabil să achite, la scadență, datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești care sunt disponibile la dată scadenței datoriei.

Astfel cum putem observă, insovlenta reprezintă o stare de dificultate financiară în care se regăsește debitorul, societatea română, dificultate care o împiedică să își plătească datoriile față de creditori, fie la dată scadenței, fie la un anumit termen după această, cu fondurile disponibile în acel moment.

Există anumite infracțiuni privind procedura insolvenței incriminate de legea cadru în materie ori de alte legi ale României?

Desigur. Anterior, Legea nr. 85/2006 era cea care incrimina infracțiunile privind insolvență, în mod principal infracțiunile: gestiune frauduloasă, bancrută simplă, bancrută frauduloasă și delapidarea.

În prezent, aceste infracțiuni sunt incriminate prin dispozițiile Noului Cod Penal. Astfel, infracțiunea de bancrută simplă se regăsește în cuprinsul art. 240 al Noului Cod Penal român, fiind definite că neintroducerea ori introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică sau de către reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței într-un termen care depășește cu peste 6 luni termenul stability de lege de la dată apariției stării de insolvență, urmând că aceste fapte să fie pedepsite cu închisoare de la 3 luni la un an ori cu amendă iar acțiunea penală să fie pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Această infracțiune a fost preluată în mod identic din dispozițiile legii abrogate nr. 85/2006, păstrând, de asemenea, aceleași limite de pedeapsa.

Infracțiunea de bancrută frauduloasă, consacrată prin art. 241 al Noului Cod Penal, reprezintă fapta unei persoane care, în fraudă creditorilor:

▪ sustrage, falsifică sau distruge evidențele debitorului sau ascunde o fracțiune din activul averii acestuia;

▪ prezintă datorii inexistente sau sume nedatorate în registrele debitorului, în alt act ori în situația financiară;

▪ înstrăinează, în caz de insolvență a debitorului, un procent din active.

Infracțiunea de bancrută frauduloasă este incriminate de Noul Cod Penal în același mod precum vechea reglementare, fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fiind exclusă posibilitatea pedepsei cu amendă. Precum infracțiunea de bancrută simplă, acțiunea penală privind bancrută frauduloasă se va pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Vechea reglementare făcea trimitere, în ceea ce privește infracțiunea de gestiune frauduloasă, la dispozițiile Vechiului Cod Penal, legea nr. 85/2006 reprezentând legea specială în această materie, impunând anumite pedepse și calificând infracțiunea prin subiectul sau active, mai précis administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, un reprezentant ori prepus al acestuia.

În prezent, infracțiunea de gestiune frauduloasă este incriminate de dispozițiile Noului Cod Penal, dispoziții care au suferit modificări atât față de reglementarea Vechiului Cod Penal, cât și față de cea regăsită în legea nr. 85/2006.

Astfel, art. 242 din Noul Cod Penal definește gestiunea frauduloasă că fiind provocarea unor pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către acela care are sau trebuie să aibă grijă administrării sau conservării bunurilor, infracțiune pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă. Față de vechea reglementare a Codului Penal, prezența reglementare cuprinde o pedeapsa mai redusă, întrucât maximul special al acesteia a fost mișcorat cu 2 ani, introducându-se, de asemenea, pedeapsa alternativă a amenzii penale.

Un alt element de noutate față de fosta reglementare în materie este reprezentată de introducerea unei variante calificate a infracțiunii, sancționată mai sever, respectiv aceea regăsită în varianta tip care a fost comisă de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa pentru această varianta calificată fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

În ceea ce privește alineatul (3) care tratează faptele din paragrafele anterioare calificate prin scop, comise în scopul de a obține un folos patrimonial, pedepsite cu închisoarea de la 2 la 7 ani, această reglementare se diferențiază de vechea reglementare prin reducerea limitelor minime și maxime ale pedepsei.

Acțiunea penală în ceea ce privește infracțiunea de gestiune frauduloasă se va pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Deși legea nr. 85/2006 incrimina infracțiunea de delapidare, consacrând-o drept însușirea, folosirea ori traficarea, de către administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului sau de către orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, Noul Cod Penal nu a mai circumstantiat această infracțiune în acest mod. În schimb, infracțiunea de delapidare este nou încadrată în grupul infracțiunilor de serviciu (față de Vechiul Cod Penal în cuprinsul căruia se regăsea în cadrul infracțiunilor contra patrimoniului) intruat se consideră că această aduce atingere, în primul rând, relației sociale de serviciu, iar mai apoi patrimoniului unei persoane juridice.

Noul Cod Penal formulează infracțiunea de delapidare că fiind însușirea sau traficarea, de către un funcționar public, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, infracțiune care se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani, precum și interzicerea exercitării dreptului de a ocupă o funcție publică. Această pedeapsa este mai redusă decât cea existența în normă anterioară.

Domeniul infracțiunilor contra patrimoniului incriminate de Noul Cod Penal reprezintă o arie de expertiză pentru avocații din cadrul firmei de avocatură Darie, Manea & asociații. În acest sens, va recomandăm să consultați lista avocaților noștri pentru a allege varianta potrivită pentru dumneavoastră, iar aceștia va vor garanta soluții optime pentru situațiile în care va aflați, precum și reprezentare în față autorităților judecătorești competențe. Nu ezitați să ne contactați!

Related content

Latest articles